2) Paradisul acvatic din Brasov
Nu este la fel de aglomerat, desi aici mergeam in general in cursul saptamanii, deci cine stie… La fel astepti putin la intrare, primesti cheita, 2 ore 30RON, 3 ore 40Ron, zi intreaga 55 Ron. Obligatoriu dus inainte de a intra in bazine!
Bazinul de copii 0,35m, un tobogan mic de plastic pus in el (daca nu esti atent te rastorni cu totul), apa calda. Copiii se pot juca si “pe uscat” intr-o casuta sau se pot balansa pe un elefantel. E momeala buna pentru a mai iesi din cand in cand din bazin, inainte de a se ofili complet.
Bazinul de relaxare, cu hidromasaj, cel in care se practica si Aquagym, e adanc de 1,35. E foarte placut sa te relaxezi sub jetul de apa sau sa treci prin mini-cascada. Te poti delecta admirand peisajul montan inzapezit.
Bazinul de innot se poate compara cu unul olimpic, adanc de 4m in apropierea trambulinelor. Aici poti sa innoti pana obosesti, plus ai o priveliste incantatoare, mai ales cand apune soarele.
Doua tobogane, unul inchis unul deschis. La fel piscina mixta interior-exterior. Atentie cum calcati, podeaua aluneca destul de tare.
Tariful de intrare cuprinde si accesul la jacuzzi, sauna, grota. Nu ratati dusurile rustice!

All in all eu prefer Brasovul , voi ce ziceti?

Din pacate era usor ceata asa ca noi nu am urcat pana in varf, am explorat doar imprejurimile din Garmisch-Partenkirchen, Grainau.  Vezi detalii pe www.gapa.de . Asa am ajuns la lacul Eibsee reusind sa prindem cateva minute de soare bland de iarna.

Asadar vom reveni la vara cu mai multe amanunte si poze

webcam live din Poiana Brasov : http://www.poianabrasov.org/cat_imagini_live_poiana_brasov.html

atractiile statiunii: http://www.vacanta-ta.ro/atractii-turistice/60_Statiuni-montane/102_Poiana-Brasov/

Pestera Meziad 

Alaturi de P. Vadu-Crisului este cea mai cunoscuta si vizitata pestera din M. Padurea Craiului.  Se gaseste la câtiva km de localitatea careia îi poarta numele, pe Valea Pesterii, un afluent al Vaii Meziadului. Pot spune ca este una dintre cele mai frumoase pesteri pe care le-am vizitat.

Pestera, in cea mai mare parte fosila (este parcursa doar pe o mica portiune de un parau subteran), are trei deschideri mai importante si este ascendenta (diferenta de nivel de la intrarea principala pana in punctul cel mai ridicat fiind de 78 m). Intrarea (alt. 397 m) este gigantica (h 16 m, lat. 10 m), de forma semicirculara. In stanga ei se mai afla o intrare mica, neansemnata. Sala in care se patrunde este foarte spatioasa, fiind parcursa in apropiere de peretele din dreapta de un paraias subteran ce strabate intregul coridor principal al pesterii, pana aproape de capatul sau, pe o distanta de aproximativ 270 m. Iata cateva dintre formatiunile spectaculoase: coloana rasucita, Biserica Neagra, o capita de fan, Zdreanta, meduze … si un liliac.

Prin marimea galeriilor si prin structura golurilor subpamantene, Pestera Meziadului prezinta o deosebita importanta pentru studiile de speleogeneza si evolutie carstica. Ea detine de asemenea importante vestigii biospeologice, prin fauna din trecut si din prezent, cat si antropologice, care pana in prezent au fost doar partial cercetate.

Pestera este ocrotita, inchisa, vizitarea ei fiind admisa doar in prezenta ghidului care se afla la Cabana turistica Meziad. Ghidul pune la dispozitia vizitatorilor lampi de carbid, asa incat pentru vizitarea pesterii nu este necesar un echipament special.

Pestera Ungurul Mare

Este amplasata între localitatile Balnaca si Suncuius, fiind sapata in peretele de calcar al muntilor Padurea Craiului de catre raul Crisul Repede.

Pestera Unguru Mare impresioneaza prin maretia si frumusetea spatiului subteran, 27 de metri inaltime si 24 latime, si prin incarcatura istorica datorata vestigiilor numeroase, transformand pestera intr-un muzeu neconventional, un izvor istoric si stiintific de necontestat datorita descoperirii urmelor civilizatiei din perioada neolitica si epoca metalelor. De asemenea, este locul ideal pentru studierea evolutiei geologice ale zonei.

In interior au fost gasite numeroase ramasite umane,  sanctuare, obiecte din ceramica pictata, urme de incinerari, unelte de piatra: lame din piatră cioplită, fragmente de lame, aşchii de debitaj sau piese confecţionate din piatră şlefuită, în special dălţi. Alături de aceste piese au mai apărut piese din os, sule folosite la perforarea pieilor sau la cusut. Marea majoritate a descoperirilor aparţin mileniului Vl i.e.n.

Pestera a fost amenajata si electrificatain cadrul programului Life si este vizitabila pe o lungime de circa 200 m. Pestera mai impresioneaza deasemeni prin raul subteran care da impresia unui rau de lapte datorita continutului sau mineral.

Pestera Vadu Crisului

Situata in zona centrala a defileului Crisului Repede, la baza versantului stang al Crisului, pestera se afla la o departare de circa 2,5 km amonte de comuna Vadu-Crisului. De la halta C.F.R. „Pestera” Vadu-Crisului, situata pe linia ferata Cluj-Napoca — Oradea, se parcurg pe, jos, pe poteca, 300 m pana la pestera.Este pestera cea mai importanta din defileu si este cunoscuta si prin cascada pe care o formeaza apele abia iesite din pestera, pravalindu-se în Crisul Repede. Are o lungime de 1510 m.

Intrarea (alt. 305 m) este scunda, situata la baza unui perete surplombat care evidentiaza fete de stratificare; inaltimea maxima, sub bolta de la intrare, este de 1,7 m, iar latimea la baza de aproape 5 m. indata dupa intrare tavanul se inalta treptat, iar dupa poarta de fier (la 4 m) coridorul principal devine spatios. Vizitarea pesterii, in aceasta parte, se face de-a lungul potecii largi, cimentate, din stanga paraului subteran. Coridorul coteste usor spre dreapta. In stanga se deschid doua galerii laterale care converg in portiunea lor superioara, iar mai departe, in amonte, se deschide o a treia galerie laterala; cele trei galerii sunt ascendente. Urmeaza podul peste lac (Podul Suspendat), dupa care se ajunge la o formatiune sferica, mai mare, denumita Globul Pamantesc.

Pestera era la descoperirea ei în anul 1903 una din cele mai frumoase din Europa si avea una din faunele cavernicole cele mai bogate din tara. În prezent nici una din cele doua afirmatii nu mai are valabilitate; exploatarea necontrolata si neorganizata, îndeosebi din ultimele doua decenii ducînd atât la distrugera celei mai mari parti a speleotemelor (care puteau fi distruse), la înnegrirea peretilor datorita lampilor de carbid, cît si la periclitarea si disparitia unor specii de fauna cavernicola. 

Pestera, monument al naturii, este electrificata. Vizitarea ei se poate face numai in prezenta unui ghid (de la cabana). Nu este nevoie de nici un echipament special, vizitarea portiunii dintre cele doua sifoane fiind interzisa publicului, in vederea protejarii ei.

Manastirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. A fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Sfantul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu.

Manastirea este situata la aproximativ 30 de kilometri mai spre sud de orasul Hunedoara si aproximativ 10 kilometri sud de orasul Hateg. Ansamblul manastiresc este construit la altitudinea de 580 de metri, intr-o poiana inconjurata depaduri. Am gasit chiar si un “miez de nuca” la intrare.

De numele manastirii se leaga existenta Sfantului Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire la 500 de metri pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de “Casa Sfantului”. Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Nu departe de chilia Sfantului Ioan, se afla locul de odihna al unui alt vietuitor al manastirii: Parintele Arsenie Boca. Torturat si “vanat” de catre securitate pana la sfarsitul vietii, Parintele Arsenie este considerat a fi al treilea ctitor al actualei manastiri deoarece, in toti anii in care s-a nevoit aici (41 de ani) a pictat fresce si icoane deosebit de valoroase astazi, a reorganizat viata de obste si a redat manastirii stralucirea si frumusetea de care se bucura astazi mii de credinciosi veniti chiar si de peste hotare.
 

Manastirea si cetatea Colt sunt inconjurate de fascinante legende si un mister aparte.  Ambele apartin Familiei Candestilor.

Biserica a fost construita la inceputul secolului al XIV-lea, intre anii 1310-1315 si se remarca prin amplasarea unui turn peste altar si prin resturile de pictura murala din interior.

Cetatea Colt dateaza din secolul al XVI-lea si a fost construita in scopuri de aparare. Amplasata pe un colt de stanca, cetatea impresioneaza prin forma sa de stea. Datorita aspectului cetatii si numeroaselor coincidente toponimice, a fost lansata ipoteza ca aceasta ar fi sursa de inspiratie a romanului “Castelul din Carpati”, de Jules Verne.  Se pare ca scriitorul a calatorit in Transilvania, unde a cunoscut o tanara de 17 ani, Luiza, pe care o numeste in scrieri “unica sirena”.

Desi astazi este doar o ruina, putem observa amploarea constructiei si asezarea ei strategica. Cum ajungi la ea? Prin padure, pe un traseu partial marcat, urci vreo 30 de minute. Privelistea e superba.

Localitatea Cincis este mentionata in documente de la 1360. Satul a fost stramutat in 1962, cand apele lacului Cincis au acoperit vechea vatra, pe care se gasea si o biserica din secolul al XV-lea (1450). In verile secetoase, turla bisericii tasneste din oglinda apei, ca un semn vesnic al credintei in Dumnezeu.

Legenda corbului: Pe blazonul familiei Corvinilor este inscrptionat un corb care tine în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legenda. Se spune ca Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara Hategului, pe nume Elisabeta. Pentru a o feri de necinste, regele ii da de sot pe unul din vitejii sai, Voicu, daruindu-i totodata si un inel ca si dar pentru copilul nenascut, cu scopul de a fi recunoscut atunci cand va creste si va merge la curtea regala. In timpul unei calatorii facuta de familia lui Voicu, poposind pentru a pranzi, inelul este uitat pe o margine a stergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului il fura încercand sa plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc si sageteaza corbul, recuperand astfel inelul. Atunci cand creste si ajunge la curtea regala, povesteste aceasta patanie, iar regele impresionat  decide ca simbolul familiei hunedorenilor sa fie corbul cu inel de aur in cioc.

 
La primul nivel al Turnului nou de poarta se afla Camera Domnitelor unde se poate vedea un set de mobilier apartinand secolului al XIX- lea, compus dintr-o masa, servanta, dulap. Traversand Scara spirala dam de Sala Dietei construita in stil gotic tarziu. La iesire, scara din piatra conduce la etajul Turnului Capistrano. Prin partea dreapta se poate urca la al doilea etaj al Palatului sudic in camerele folosite in secolul al XVIII- lea ca si birouri pentru Administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca.
In curte, pe langa fantana, se mai poate vizita terasa de artilerie, usor modificata in secolul al XIX-lea de unde se deschide o impresionanta priveliste spre groapa ursilor, Palatul Nordic, capela si curtea fantanii.  Conform legendei fantana ar fi fost sapata de niste prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar n-a fost asa. Inainte de a fi executati se spune ca unul dintre prizonieri ar fi sapat intr-o piatra urmatoarele cuvinte: „Apa aveti, suflet nu!“. Adevarul este ca pe una dintre pietrele din zidul de langa fantana, unul dintre prizonierii turci, fiu de vizir, deci de rang înalt, a consemnat în limba turca faptul ca el, impreuna cu alti doi prizonieri, au sapat aceasta fantana in vremea în care erau „prizonieri la ghiauri“

Ultimul obiectiv, Sala Cavalerilor, una din cele mai interesante spatii laice din Transilvania secolului al XV-lea, este la latura vestica a castelului la parterul Palatului Mare fiind impartita in doua sectoare de un sir de coloane octogonale. Functionalitatea acestei sali era aceea de sala de mese la ocazii festive sau sala de judecata si intruniri pentru nobili, dupa model germanic.

Linkuri utile: www.castelulcorvinilor.ro

Ziua 1: vreme schimbatoare, fara prea mult soare. Muntele Ipsarion aduna toti norii, asa ca am decis sa facem turul insulei. Aceasta are o circumferinta de aproximativ 100km. Am gasit o plaja frumoasa, Paradise Beach, dar din pacate vantul era prea puternic si apa inca rece. Am oprit la situl arheologic de la Aliki. Splendid. Merita sa petreceti cat mai mult timp aici. Ne-am aventurat pe langa ruine si am descoperit vechi cariere de marmura scufundate in mare. E ceva de nedescris.

Ne-am plimbat pe coasta pana am ajuns pe plaja de la Aliki. A urmat Manastirea Arhanghelul Mihail, unde nu am avut voie sa facem poze, insa n-am rezistat tentatiei sa nu fotografiem o floare deosebita.

Pentru masa de pranz am oprit in Potos, la taverna Irene. Mancarea si aici foarte gustoasa, putin mai ieftina. Te obisnuiesti foarte usor cu bonusurile din partea casei: o inghetata, un ouzo, prajituri. In schimb nu ne-a placut plaja (in special pietrisul).

Am ajuns in Limenas (capitala) si am urcat pe Acropole sa vedem teatrul antic  si diversele temple si sanctuare ridicate in cinstea divinitatilor grecesti precum Dionyssos, Apollo, Atena, Pan etc.
 

Ziua 2: plaja noastra iar era acoperita de nori razleti. Am auzit de o piscina naturala numita Giola si am purces in cautarea ei. Situata undeva intre Aliki si Astris, aproape de o plaja micuta presarata cu pietre majoritatea albe ca marmura si de forma unui ou, aceasta piscina a sirenelor merita osteneala. Dupa o bucata de drum cu masina, traseul continua pe jos (daca ai noroc vezi urme de ATV) pe niste carari intortocheate, presarate cu maslini si stanci.
  
 

Aici era soare si ne-am si prajit, ca doar cremele de plaja stateau binemerci in sacosa.

Apropo, la hotel erau cazati doar romani. Ei ne-au zis ca au fost cu o seara inainte la seara greceasca, care se tine doar Vinerea. Ei, nu e chiar asa. Am hotarat sa mergem sa vedem ce si cum, in Teologos, la taverna Augustos. Intr-adevar seara greceasca organizata pt romani este Vinerea, dar acelasi “spectacol” are loc si in zilele urmatoare de weekend, destinat altor grupuri: noi am prins bulgari, cehi si greci. Taxa access 20euro/persoana, pt care ai posibilitatea sa mananci cat vrei (meniu de tip bufet suedez cu multa carne, salate si altele), o sticla de vin la 2 persoane si apa. A fost ok. S-a dansat, s-a cantat, am spart si farfurii. E mai mult pt persoane trecute de o anumita varsta…

Ziua3: Desi ne-am trezit putin mai tarziu, am dat fuga la centrul de inchiriat ATV-uri, cu gandul de a urca pana la Vf. Ipsarion. Pt 24 ore am platit 40euro.  Am inceput urcusul prin Panagia si folosind harta postata in prima parte a descrierii vacantei, am cutreierat muntele. La incepu eram bucurosi ca existau indicatoare. Am intalnit un grup de turisti care mergeau pe jos si care ne-au lamurit ca pe partea asta nu se poate urca altfel. Noi am continuat sa mergem; am ajuns la antene, mai multe cariere de marmura (active sau parasite) si intr-un final la intersectia care ne arata drumul catre varf. Recomand abordarea traseului dinspre Maries (drumul este mai bun, mai drept si mai bine marcat… ah si mult mai scurt).
  

Ziua 4: Dimineata plaja cat cuprinde, o baie in apa inca rece a marii, intalnire cu aricii de mare si cu niste pestisori. Apoi o plimbare prin Theologos in cautarea borcanelor cu miere si dulceturi, urmata de vizita la Iris Gold, fabrica de bijuterii de pe insula.

Ziua 5: Iar la plaja. Vizita la fabrica de ulei de masline din Panagia. Am avut noroc ca am prins un grup de turisti si astfel am avut si noi parte de explicatii detaliate despre ce si cum. Am cumparat ulei de masline si masline. Ultimele doar din cele specifice Thassosului, negre, uscative si destul de sarate. Apoi am colindat magazinasele pt suveniruri.

Ultima zi ne-am trezit devreme, am imbarcat pe primul ferryboat si ne-am intors la Keramoti. Am fi vrut sa vizitam si Kavala, dar am lasat-o pt data viitoare.

Linkuri utile:

http://www.go-thassos.gr